 |
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Mala Portugal
Data inscrierii: 06/Iul/2009
Mesaje: 162
|
 Trimis: Luni, 08 Martie 2010 11:20 Titlul subiectului: |
 |
|
nici The Hurt Locker nu e cine stie ce film
n-am vazut Avatar pentru ca am o oaresce intoleranta pentru epopeile hollywoodiene (si'n plus am o vaga banuiala ca its carbon footprint e nesimtit de mare pentru un film crosetat pe dileme ecologiste  )
lui The Hurt Locker ii lipsesc fix 21 de grame. si mi-a dat sentimentul de mare facatura. sure, i-au tras o fotografie rough dar cand cineva moare, moare tot cu mainile aruncate artistic pe spate, de parca si-ar lua zborul...daca se poate chiar in ralanti. iar cand soldatul ranit e trimis acasa si simte nevoia sa ne explice esenta filmului de pe targa, pe mine ma pierde. |
|
| Sus |
|
 |
halebardul
Data inscrierii: 02/Iul/2009
Mesaje: 2676
|
| Trimis: Luni, 08 Martie 2010 11:31 Titlul subiectului: |
|
|
| Mala Portugal a scris: | | cand cineva moare, moare tot cu mainile aruncate artistic pe spate, de parca si-ar lua zborul...daca se poate chiar in ralanti. iar cand soldatul ranit e trimis acasa si simte nevoia sa ne explice esenta filmului de pe targa, pe mine ma pierde. |
that Hurt!
daca-i asa, cred ca nu ma mai duc sa-l vad. Nici macar pe net  |
|
| Sus |
|
|
sundance kid
Data inscrierii: 13/Iul/2009
Mesaje: 103
Localitate: Bucuresti
|
| Trimis: Luni, 08 Martie 2010 12:01 Titlul subiectului: |
|
|
| mala portugal a scris: | nici The Hurt Locker nu e cine stie ce film
n-am vazut Avatar pentru ca am o oaresce intoleranta pentru epopeile hollywoodiene (si'n plus am o vaga banuiala ca its carbon footprint e nesimtit de mare pentru un film crosetat pe dileme ecologiste )
lui The Hurt Locker ii lipsesc fix 21 de grame. si mi-a dat sentimentul de mare facatura. sure, i-au tras o poză rough dar cand cineva moare, moare tot cu mainile aruncate artistic pe spate, de parca si-ar lua zborul...daca se poate chiar in ralanti. iar cand soldatul ranit e trimis acasa si simte nevoia sa ne explice esenta filmului de pe targa, pe mine ma pierde. |
eu am senzatia ca nu am vazut acelasi film. mi s-a parut unul din cele mai subtile filme de razboi facute vreodata. complet impartial. nu cade in plasa 'anti-war' gen 'daca iti place razboiu', esti un jarhead cretin!', ci trage o concluzie cat se poate de reala si rezonabila: unora pur si rudimentar le place razboiul, si sunt facuti ca sa isi riste viata, gasind satisfactie acolo unde altii gasesc un mare chin.
de fapt, nu e nici pro-razboi, nici contra-razboi. despre cate filme (de razboi) poti sustine ca au avut atata nuanta si echilibru ? in plus, s-a inscris absolut in noul realism hollywood-ian, cu o abordare din ce in ce mai 'pe viu' si mai grafica.
in alta ordine de idei:
- nimeni nu sare in aer artistic, poate te-a marcat prea tare still-ul acela cu guy pearce in ținută greu propulsat de deflagratia din primele 10 minute. aia e SINGURA faza 'de efect' a filmului, dar chestia e ca, pana si asta, merge: mi s-a parut bestiala sugestia puterii exploziei prin felul cum 'zboara' rugina de pe rabla aceea
- tipul de pe targa de la final nu explica esenta filmului, la fel cum nimeni nu prea o face. Singura 'male confession' este intre anthony mackie si jeremy renner, in hummer, si mi s-a parut pe bune emotionanta (nu e cel putin nelinistitor sentimentul ca poti muri in absolut orice zi si iti lipseste macar un fiu care sa iti duca dorul ?)
i'm ll the way pt kathryn bigelow, care chiar a facut TOT filmul.
legat de 'avatar' - your fears are correct. best avoid.
_________________
"I knew Doris Day before she was a virgin." |
|
| Sus |
|
|
halebardul
Data inscrierii: 02/Iul/2009
Mesaje: 2676
|
| Trimis: Luni, 08 Martie 2010 12:16 Titlul subiectului: |
|
|
Un genist american a dat in judecata realizatorii filmului "The Hurt Locker"
http://www.romanialibera.ro/cultura/a179221-un-genist-american-a-dat-in-judecata-realizatorii-filmului-the-hurt-locker.html
si
O "Zmeura de Aur" pentru Sandra Bullock
Adrian Schiop
Luni, 08 Martie 2010
» Favorita in cursa Oscarurilor pentru rolul din "The Blind Side", Sandra Bullock a reusit, pana una-alta, sa-si adju-dece o "Zmeurica" pentru Cea mai slaba actrita intr-un rol principal, in comedia romantica "All About Steve".
» Cum editia actuala a fost una aniversara, s-au mai acordat premii pentru Cel mai prost film al deceniului ("Battlefield Earth" cu John Travolta), Cel mai slab actor (Eddie Murphy) si Cea mai slaba actrita (Paris Hilton).
(tot romania libera) |
|
| Sus |
|
|
Mala Portugal
Data inscrierii: 06/Iul/2009
Mesaje: 162
|
| Trimis: Luni, 08 Martie 2010 13:35 Titlul subiectului: |
|
|
| halebardul a scris: |
that Hurt!
daca-i asa, cred ca nu ma mai duc sa-l vad. Nici macar pe net |
stai ca nu e chiar asa rau...doar ca nu e marele film despre se vorbeste zilele astea. nu-l pun in aceeasi liga cu No Country for Old Men de ex (asta fiind singurul oscar care m-a dat pe spate in ultimii 10 ani). |
|
| Sus |
|
|
Mala Portugal
Data inscrierii: 06/Iul/2009
Mesaje: 162
|
| Trimis: Luni, 08 Martie 2010 13:57 Titlul subiectului: |
|
|
| sundance kid a scris: |
- tipul de pe targa de la final nu explica esenta filmului, la fel cum nimeni nu prea o face.. |
cand ii spune lui Renner ca pofta lui de razboi si inapetenta lui pentru o viata normala vine dintr-un exces de adrenalina? eu cam despre asta am inteles ca e filmul...despre un tip care zambeste cand merge sa dezamorseze bombe si e trist cand tre' sa curete morcovi |
|
| Sus |
|
|
halebardul
Data inscrierii: 02/Iul/2009
Mesaje: 2676
|
| Trimis: Joi, 01 Aprilie 2010 10:13 Titlul subiectului: The Hurt Locker |
|
|
Global de acord:
http://agenda.liternet.ro/articol/10964/Andrei-Gorzo/Despre-stilul-filmului-The-Hurt-Locker.html
Despre stilul filmului The Hurt Locker
Andrei Gorzo
Dilema Veche, martie 2010
Iniţial nu aveam de gînd să scriu despre The Hurt Locker (filmul care a luat "Oscarul cel mare"), o dată pentru că, spre ruşinea lor, distribuitorii români nu l-au adus pe marile noastre ecrane şi în al doilea rînd pentru că Cezar Paul-Bădescu a făcut o treabă foarte bună în Dilema veche (text reluat şi aici - nota LiterNet), eliberînd filmul din categoriile hermeneutice de comentariu şcolar ("absurditatea războiului" sau, în extrema cealaltă, "propagandă americană") în care se încăpăţînau să-l bage minţile leneşe sau grosolane (alea care într-o operă de artă se uită pe urmă "mesaje" pentru că nu ştiu mai târziu ce altceva să se uite).
The Hurt Locker e un perfect film de acţiune organizat în jurul unor ocazii în care nişte genişti îşi fac meseria. E complet focalizat pe "tehnicalităţile" meseriei lor. Comentariile sale despre dispoziția de sănătatea psihică a soldaţilor şi despre beneficitatea sau malignitatea prezenţei lor în Irak sînt făcute în trecere şi nici pe un taler, nici pe celălalt nu se adună destule ca să dea o teză de tip războiul e bun/rău, poate/nu poate fi cîştigat. Ulterior cum susţine şi Cătălin Olaru în Cultura, orice decodare în cheie propagandistică ţine mai mult "de modul cum gîndim noi, spectatorii, decît de ceea ce filmul solitar ne arată". În cuvintele colegului Cezar, filmul "este ceea ce este, şi atît".
Astea fiind zise, "ceea ce este" merită definit un pic mai exact. S-a vorbit despre "realism" sau "hiperrealism". Dar "realism" e un cuvînt, care lăsat aşa, poate să descrie multe estetici teribil de diferite între ele. Dacă ceea ce face Kathryn Bigelow aici este realism, atunci e cu siguranţă un alt tip de realism decît al lui Cristi Puiu din Moartea domnului Lăzărescu. Cea mai consistentă teoretizare a unui realism pur cinematografic rămîne cea creată de André Bazin acum 55-60 de ani. Pentru el, realismul presupune în primul rînd (deşi nu numai) fidelitate faţă de continuitatea spaţio-temporală a percepţiei umane: deci, în locul unei naraţiuni omniprezente care sare de colo pînă colo, alternînd numeroase unghiuri de vedere asupra evenimentului pe care-l cuprinde şi asamblîndu-le într-un spectacol, se cere o naraţiune care se ţine după un singur personaj, care fărîmiţează cît mai puţin lumea pe care ne-o prezintă, care încearcă să instituie societatea însăşi în spectacol, fără stratul suplimentar de artificiu pe care-l reprezintă montajul. Realismul ăsta purcede din tăria unică a tehnologiei cinematografice de "a amprenta" pe pelicula fotosensibilă nu numai obiectele (asta face şi fotografia), ci şi durata lor.
Montajul ignoră această capacitate. ...Lăzărescu e un film riguros bazinian. Din contră, The Hurt Locker e un film supermontat - durata medie a cadrului e sub trei secunde. Ce-i drept, combinaţia sa de fărîmiţare şi filmare din mînă are şi ea o justificare realistă, care de regulă sună aşa: filmul ne posedă ce-am vedea dacă o armată de cameramani invizibili ar fi de faţă la evenimente, iar cineva ar asambla apoi imaginile "furate" de ei. Da, numai că printre imaginile respective se numără unghiuri subiective ale personajelor (inclusiv prin luneta puştii, prin viziera căştii etc.). Şi, dacă aparatul de filmare se preface luat prin surprindere de evenimentele pe care le înregistrează (pasămite neştiind întocmai de unde o să sară subiectul, îl "caută" - transfocînd bezmetic, recadrînd la repezeală etc.), această strategie de simulare a surprizei e aplicată inconsecvent: atunci cînd naraţiunea se mută brusc într-o încăpere din care un insurgent îi spionează pe genişti, ea dovedeşte că, de fapt, e omniscientă. Pe scurt, sub transfocările şi recadrările acelea se ascund cele mai clasice principii hollywoodiene ale povestitutului în imagini - ceea ce se cheamă "decupajul clasic".
Filmologul David Bordwell defineşte această design drept o intensificare a decupajului clasic (nicidecum o alternativă coerentă la el, cum e estetica baziniană a lui Puiu) şi demonstrează că ea nu e, fundamental, mai "realistă", ci dimpotrivă - inconsecvenţele ei o fac mai artificioasă, mai "rococo". Un alt mit care s-a compus în jurul ei este că ar solicita foarte intens mintea spectatorului, bombardîndu-l cu informaţii. În realitate, informaţiile sînt mai puţine decît cadrele - vezi secvenţa de la început în care eroul îşi ia în primire odaia de cazarmă şi, laolaltă cu un camarad, mută un dulap: acţiunea asta e spartă în cinci cadre. Deci bombardamentul nu e atît unul cu informaţii, cît unul cu mici scuturături. E o estetică aflată nu atît în slujba unei idei despre realism, cît în slujba unei idei despre spectacol (vezi şi exploziile filmate în ralanti: ralantiul nu le face mai realiste, ci mai decorative) şi poate chiar în slujba unei idei despre spectatorul modern, care trebuie ţinut permanent într-o dispoziție de agitaţie, indiferent dacă evenimentele de pe ecran o justifică sau nu. |
|
| Sus |
|
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
|
|
|
|
|
|
