Persepolis

razi · Data inscrierii: 09/Iul/2009 Mesaje: 228

Filmu meu obsesie, pt ca trebuia sa fie aici, dupa film am fugit rapid si mi-am luat si cartea care e superba ca filmu mai complexa si mai completa cum ii sade bine unei carti, am impresia ca se completeaza una pe alta, o poveste extraordinara spusa asa cum trebuie, o poveste care face banalul sa para extraordinar si invers. Marjane e superba, stilul ei de umor cu tragedie exact pe gustu meu. Si astept poate poate face film si dupa Chicken with plums alta carte care mi-a placut enorm. Voua v-a placut?

razi · Data inscrierii: 09/Iul/2009 Mesaje: 228

am citit si acu raspund, poate e o parere eronata dar cred ca problema filmului vine din propriile noastre stereotipuri si asteptari de la film care bineinteles n-au coincis cu cele ale europenilor. Persepolis dupa mine NU e un film politic, nu se vrea un film politic. E ca-n Waltz with Bashir, intrebat Ari Folman daca e un film politic, a raspuns categoric nu, pentru ca ar fi trebuit sa arate ambele parti etc. 2. Persepolis nu se vrea un film realist care sa prezinte cu nuante fiecare personaj sa-i dea adancime, pentru Persepolis reprezinta un singur personaj si asta e Marjane Satrapi. Ea se ofera pe sine ca exemplu pentru a arata europenilor ca nu toti iranienii sunt niste fundamentalisti teroristi. Iranul nu e este prezentat concret pentru ca este prezentata asa cum a influentat-o pe ea. Ce evenimente au marcat-o si in ce fel. Nu este povestea Iranului ci este povestea ei. La sfarsitul filmului nu Iranul trebuie sa-l intelegem si situatia de acolo ci cum situatia de acolo afecteaza un om ca ea. Si-n spatele ei cred ca sunt destule nuante, are destula profunditate si luciditate sa se descrie. Exagereaza da, dar nu o face fara rost, o face sa demonstreze un punct de vedere, al ei.

"In Persepolis, personajele nu sunt oameni, sunt functii (ale binelui, ales raului, ale militantismului, ale curajului), sunt stereotipuri. Este pozitia lui Satrapi, de femeie marginalizata in tara ei, impiedicata sa se afirme asa cum vrea" Da, si subliniez este pozitia ei, ea nu se identifica cu privitorul, acum poate sa se afirme si se afirma pe ea si eventimentele asa cum le-a perceput ea de-a lungul timpului.

"in care isi varsa tot naduful asupa tarii pe care a fost nevoita s-o abandoneze. Intr-un fel normal pentru cineva care traieste in exil" cred ca singurul motor din spatele criticii ei este iubirea de tara, e ca o mama care-si critica copilul atunci cand face o prostie, diferenta fiind ca aici copilul a luat-o deja prea razna. D-asta nu cred ca Iranul se vrea realist, pentru ca nu e vazut lucid, nu face un documentar, ci o critica subiectiva, a ceea ce i s-a intamplat. Cat despre problema voalului pusa mult prea occidental, nu mai stiu sigur dar in carte mama ei revine obsesiv c-o singura chestie in discutiile cu fiica ei "sa fie o nevastă emancipata" si cand pleaca ii spune asa "this time, you're leaving for good. you are a free woman the Iran of today is not for you. I forbid you to come back" (deh editia in engleza). D-asta problema e pusa in felul in care e pusa. Ea nu cere s-o crezi pe cuvant asa cum ai zis, ea doar isi spune povestea. Si d-asta pe carte scrie asa The story of a Childhood and The Story of a Return.

Acum nu inteleg ceva Mewsette tu ai spus ca vrea sa vomite tot si e prea mult dar in acelasi timp ca pt o tipa care a suferit da prea putin. Ea nu se pozeaza in martir, departe de asta. Spunea la un mom dat, eu credeam ca tot ce mi s-a intamplat in Viena a fost grea dar cand ma gandesc ca ai mei trec printr-un razboi. Cum ziceam in primu meu post lucrurile extraordinare la ia ca pe banal, razboiul, revolutia, desi o afecteaza, iar banalul il ia ca pe un fapt extraordinar, indiferenta vienezilor, stereotipurile. Fragmentar nu mi s-a parut, ritmul impus de ea mi s-a parut extraordinar, eventimentele sunt asa cum le-a pus memoria ei fara vreun element extraordinar. Cat despre minimalizat, nu mi se pare ca a minimalizat deloc, nu a romantat excesiv ci a luat lucrurile asa cum i-au fost servite si ei. E o soție puternica totusi. Spuneai ca in poza ai vazut-o ca pe o femeie comuna. Asta si vrea sa arate ca o prietenă "comuna" din Iran care e capabila sa faca o lucrare ca Persepolis. Cat despre asta va fi singura ei realizare, ma indoiesc, ti-am zis am citit Chicken with Plums, absolut superb. A facut si Embroideries dar un pic prea feminin pt mine, dar a fost excelent primita. Asa ca poate.

Poate sunt eu o fire impresionabila asa cum zici dar pe mine m-a prins si chiar mi se pare o capodopera.

razi · Data inscrierii: 09/Iul/2009 Mesaje: 228

Nu stiu, se poate sa ma fi indragostit prea tare de filmul asta si sa vad mai mult decat e, asa fac deobicei, dar e melodramatic intr-un sens care mie-mi place, imbina întocmai comedia cu tragedia, tipa nu mi se pare superficiala ci un pic naiva in stil chaplin dar o naivitate in spatele careia se construieste un personaj complex

Jeleu · Data inscrierii: 28/Iul/2009 Mesaje: 40

Din start e o reusita sa ecranizezi doua carti teribil de dense, umplute de personaje episodice si cu evenimente grele ce se succedeaza intr-un asemenea ritm.
Filmul reuseste sa sintetizeze esentialul si, chiar daca lipsesc unele evenimente/personaje caare mi-au placut, esentialul este acolo. Totusi, cartile aveau un ton mai intunecat si lipsit de speranta, pe care l-as fi preferat in film.