Medalia de onoare

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

I-auzi, i-auzi!

http://www.mediafax.ro/cultura-media/medalia-de-onoare-de-calin-netzer-a-obtinut-cinci-premii-la-festivalul-de-la-salonic-5125782/

"Medalia de onoare", de Călin Netzer, a obţinut cinci premii la Festivalul de la Salonic

Pelicula "Medalia de onoare", de Călin Peter Netzer, a obţinut cinci premii la Festivalul Internaţional de Film de la Salonic, printre care cel pentru interpretare (Victor Rebengiuc), cel pentru scenariu (Tudor Voican), premiul special al juriului şi premiul FIPRESCI.

Juriul, prezidat de celebrul regizor Theo Angelopoulos, a acordat filmului premiul pentru interpretare, care i-a revenit actorului Victor Rebengiuc

Filmul românesc a participat la cea de-a 50-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Salonic, desfăşurată între 13 şi 22 noiembrie.

Juriul, prezidat de celebrul regizor Theo Angelopoulos, a acordat filmului premiul pentru interpretare, care i-a revenit actorului Victor Rebengiuc, premiul pentru cel mai bun scenariu (Tudor Voican) şi premiul special al juriului "Silver Alexander", în valoare de 25.000 de euro. De asemenea, "Medalia de Onoare" a primit premiul FIPRESCI şi un premiu special din partea Asociaţiei Tehnicienilor de Film, Televiziune şi Audiovizual din Grecia.

"Medalia de onoare" este o coproducţie Scharf Advertising, Pandora Film şi Abis Studio, realizată cu sprijinul CNC România, Arte/ZDF, Eurimages, TVR, BV Mc Cann Erickson Romania, Odyssey Comunication, Teleclub şi cu participarea HBO România.

Cel de-al doilea lungmetraj al lui Călin Netzer, ulterior multi-premiatul "Maria" (2003), este o comedie neagră despre un pensionar din România anilor '90 (Victor Rebengiuc), care primeşte, într-o bună zi, o distincţie pentru faptele de vitejie din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cu o zi cândva de gala de la Salonic, "Medalia de onoare" a primit alte două distincţii - premiul publicului şi premiul special pentru scenariu la Festivalul de Film de la Torino.

Imaginea filmului îi aparţine lui Liviu Mărghidan, montajul lui Cătălin F. Cristuţiu, iar din distribuţie mai fac parte Camelia Zorlescu, Mircea Andreescu, Ion Lucian, Radu Beligan, Costică Drăgănescu şi Gabriel Spahiu.

Producătorul filmului "Medalia de onoare" este Liviu Mărghidan, iar producător delegat, Ada Solomon.

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

si:

http://www.mediafax.ro/cultura-media/medalia-de-onoare-de-calin-netzer-in-competitia-festivalului-de-film-de-la-torino-5082644

"Medalia de onoare", de Călin Netzer - premiul publicului la Festivalul de Film de la Torino

Lungmetrajul "Medalia de onoare", în regia lui Călin Netzer, a primit Premiul publicului şi Premiul special pentru scenariu la Festivalul de Film de la Torino.

"Medalia de onoare", care a avut premiera mondială la Festivalul Internaţional de Film de la Salonic (13 - 22 noiembrie), prezintă o familie, formată din Ion, în vârstă de 75 de ani, soţia sa, Nina, şi fiul lor, Corneliu, care a emigrat în Canada.

Fiecare convorbire telefonică dintre Ion şi Corneliu este doar o modernă ceartă legată de decizia din 1989 a tatălui de a anunţa miliţia despre intenţia fiului de a fugi din ţară.

Acest eveniment, petrecut în urmă cu şapte ani, a afectat iremediabil relaţia lui Ion cu soţia sa, care refuză să-i mai vorbească.

Într-o zi, Ion primeşte prin poştă o medalie de onoare, acordată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, însoţită de o scrisoare în care se vorbeşte despre fapte de arme deosebite. Ion primeşte medalia şi se foloseşte de ea pentru a recăpăta respectul familiei şi al prietenilor, deşi ştie că nu a fabricat nimic care să îl îndreptăţească să fie considerat un erou.

Din distribuţia filmului fac parte Victor Rebengiuc, Camelia Zorlescu şi fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, scenariul fiind semnat de Tudor Voican.

Producătorul filmului este Liviu Mărghidan, iar producător delegat, Ada Solomon.

"Medalia de onoare", filmul lui Călin Peter Netzer, a primit o finanţare de 720.000 de lei de la Centrul Naţional al Cinematografiei, dar şi sprijin financiar din partea Societăţii Române de Televiziune şi a fondului Eurimages al Consiliului Europei.

"Medalia de Onoare" este o producţie Scharf Advertising şi, totodată, cel de-al doilea lungmetraj al regizorului german de origine română Călin Peter Netzer, născut la Petroşani, în 1975.

Acesta a mai realizat lungmetrajul "Maria", în 2003, pentru care a primit premiul excepțional al juriului şi o menţiune specială a juriului pentru tineret la Festivalul de la Locarno, trei distincţii la Cottbus Film Festival of Young East European Cinema, din Germania, precum şi nominalizări la marele premiu la festivalurile de la Bratislava şi Sofia.

Festivalului de Film de la Torino (Italia) a avut loc în perioada 13 - 21 noiembrie.

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

stiti pe undeva vreun trailer, vreo secventa, vreo frantura din filmul asta?

Mala Portugal · Data inscrierii: 06/Iul/2009 Mesaje: 162

[url=http://tiff.filmfestival.gr/default.aspx?lang=en-US&loc=7&page=832&SectionID=114&MovieID=1406]aici jos[/url]

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

sar'na

jekyll · Administrator Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 649

ciudat cum nimeni n-a amintit faptul k ac film a primit 5 (cinci) premii importante si la fest de la salonic (mai important decit cel de la torino!):

1 alexandrul de argint (al 2-lea k importanta)
2 pr pt scenariu (t. voican)
3 pr pt interpretare (v. rebengiuc)

+ pr fipresci
+ inca un pr local...

(ce-i drept, in duminica aceea, in romanica avea loc debutantul tur al alegerilor... cui sa-i mai pese de cultura, si inca de cinema?! sleeping

)

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

http://www.mediafax.ro/cultura-media/lungmetrajul-medalia-de-onoare-de-calin-netzer-dublu-premiat-la-festivalul-de-film-de-la-miami-5753306

Lungmetrajul "Medalia de onoare", de Călin Netzer - dublu premiat la Festivalul de Film de la Miami

Lungmetrajul "Medalia de onoare" de Călin Netzer, a obţinut o menţiune din componentă juriului pentru competiţia internaţională şi o alta din bucată juriului Cineuropa, la Festivalul de Film de la Miami (SUA).

Festivalul de la Miami s-a desfăşurat între 5 şi 14 martie.

Premiul juriului la secţiunea competiţie internaţională a revenit peliculei "Lola", de Brillante Mendoza (Franţa/ Filipine), în timp ce premiul acordat de publicaţia specializată Cineuropa a fost adjudecat de filmul "Ordinary People", de Vladimir Perisic (Franţa/ Elveţia/ Serbia/ Olanda).

Pelicula "Medalia de onoare" a obţinut, la sfârşitul lui noiembrie 2009, cinci premii la Festivalul Internaţional de Film de la Salonic, printre care cel pentru interpretare (Victor Rebengiuc), cel pentru scenariu (Tudor Voican), premiul rarisim al juriului şi premiul FIPRESCI, dar şi premiul publicului la Festivalul de Film de la Torino.

Acţiunea filmului "Medalia de onoare" se petrece în decembrie 1995. Ion. I. Ion (Victor Rebengiuc) este un om cu o viaţă banală, care locuieşte cu soţia sa şi care de şase ani nu şi-a mai văzut fiul (Mimi Brănescu), plecat în Canada. Totul se schimbă în viaţa lui Ion, când acestuia îi parvine o scrisoare în care este anunţat că va fi decorat de preşedinte, pentru fapte de vitejie pe care le-a confecționat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Montajul filmului este creat de Cătălin F. Cristuţiu, iar din distribuţie mai fac parte Camelia Zorlescu, Mircea Andreescu, Ion Lucian, Radu Beligan, Costică Drăgănescu şi Gabriel Spahiu. Producătorul filmului "Medalia de onoare" este Liviu Mărghidan, iar producător delegat, Ada Solomon.

"Medalia de onoare" este o coproducţie Scharf Advertising, Pandora Film şi Abis Studio, concepută cu sprijinul CNC România, Arte/ZDF, Eurimages, TVR, BV Mc Cann Erickson Romania, Odyssey Comunication, Teleclub şi cu participarea HBO România.

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

impresia generala: mi-a placut mult. Asta ar necesită sa fie de-ajuns, dar nu se poate sa fie numai laude, nu?
Las palariile pentru CTP si impart acum asa:

cu plus:
povestea, constructia ei, dozarea atat a informatiilor cat si a feelingului. Povestea creste frumos, gogoasa medaliei devine tot mai mare si capata tot mai mare importanta in viata personajului, lucrurile par sa se rezolve - sotia incepe sa vorbeasca cu el, copilul vine din strainatate de sarbatori, se rezolva cu caldura, cu plata intretinerii etc. Si bum! medalia ii este retrasa si totul se prabuseste.
Actorii au fost bine, Rebengiuc genial, evident, ritmul (in particular ritmul interior) a crescut de la lent la zbuciumat spre finalul filmului, atmosfera anului 1995 destul de bine reprodusa.
Umorul amar, in raspar, care iti smulge si un zambet dar si inima din piept. Nota 10 aici.
Si ar mai fi, dar o sa le amintesc mai incolo.
(ar putea parea ca ma grabesc sa trec la minusuri grin

)

cu minus:
nu prea inteleg cum s-a putut face acea confuzie pe care se bazeaza plotul: tocmai pentru ca il chema atat de banal Ion I. Ion, functionarii trebuiau sa gaseasca si alte indicii care sa-l identifice pe el. Probabil pe acele liste erau zeci de Ion I. Ion-i (sau cu J) asa incat s-ar mai fi uitat ei si la adresa, CNP sau altele. Chiar nu inteleg cum a ajuns medalia aia la el si nu la Ion J. Ion.
Mi s-a mai parut ca imaginea n-a avut vreo conceptie artistica. Mi-e lene sa dezvolt acum, dar o pot face la cerere.
Unele chestii cam sablon in toata "poetica" locuitului la bloc si a pensionarului "cazut". Si cateva anacronisme, dar nu conteaza.

Dar cel mai mult si mai mult m-a deranjat cadrul final. As uita toate celelalte minusuri, dar pe asta nu. Seamana TERIBIL de mult cu cadrul din 432 (lumea la masa, sporovaind si personajele/personajul in mijloc, insingurat si indurerat. Mult prea mare asemanarea.

Altfel, e un film bun si trebuie vazut neaparat (de preferat la cinema).

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

OOPS!

http://arad.24fun.ro/articol/artificial-9157.html

Artificial
17 Noi '10

Medalia de onoare e o comedioara cu prea multe pretentii, lucrata in plastic (ce-i drept, nu fara mestesug) de scenaristul T. Voican si regizata timid de C. P. Netzer.

Prin personajul Ion I. Ion (Victor Rebengiuc) – un veteran de razboi caruia la 50 de ani de la evenimente i se ofera o medalie pentru fapte de vitejie, dupa care i se ia inapoi –, regizorul Calin Peter Netzer si scenaristul Tudor Voican incearca sa creeze o figura emblematica de victima a epocii postcomuniste: pensionarul ale carui repere morale provin mai ales din armata si din discursurile lui Ceausescu si pe care caderea acestuia l-a lasat plutind in deriva, impresionabil in fata autoritatilor si nostalgic dupa vremurile in care astea erau mai autoritare, o prada usoara pentru politicienii demagogi. Medalia de onoare se vrea a fi o tragicomedie, dar dramaturgia sa e prea indatorata „trasului de sfori“ à la Hollywood, iar umorul sau e prea indatorat comediilor de tip Grumpy Old Men, bazate pe notiuni populare (zise si clisee) despre necazurile varstei a treia (aparate auditive s.a.m.d.).

Ca scenarist, Voican e un meserias nu lipsit de solutii, dar care lucreaza in plastic. In scurtul interval de timp pe care il acopera evenimentele filmului, el inghesuie prea multe aparate construite, dupa eșantioane hollywoodiene, pentru a captiva, amuza si induiosa publicul: o sotie care nu i-a mai adresat un cuvant sotului de 6 ani (si bineinteles ca la un clipă dat ii vorbeste), un secret de familie (care bineinteles ca nu iese la iveala decat incet-incet), o revenire neasteptata la viata sexuala, o mare rasturnare de situatie. Povestea lui Ion I. Ion ar trebui sa fie o tragedie a unui om ridicol – combinatie intre Niki Ardelean al lui Lucian Pintilie si un erou al lui Gogol –, dar un personaj de talia aceea nu se construieste cu atata aparatura, laborios manevrata, de sitcom si melodrama.

halebardul · Data inscrierii: 02/Iul/2009 Mesaje: 2676

si varianta pe larg:

Andrei GORZO | Dilematograf

Veterani

• Medalia de onoare (România, 2010), de Călin Peter Netzer.

Prin personajul Ion I. Ion (Victor Rebengiuc) – un veteran de război căruia la 50 de ani de la evenimente i se conferă o medalie pentru fapte de vitejie, medalie care i se ia înapoi atunci cînd se descoperă că era vorba de faptele altcuiva –, scenaristul Tudor Voican şi regizorul Călin Peter Netzer au încercat să creeze o figură emblematică de victimă a acestor 50 de ani de comunism şi postcomunism: pensionarul ale cărui repere morale provin mai ales din armată şi din discursurile lui Ceauşescu şi pe care căderea acestuia din urmă l-a lăsat plutind în derivă, impresionabil în faţa autorităţilor şi nostalgic după vremurile în care ele erau mai autoritare, o pradă uşoară pentru politicienii demagogi. După cum notează bloggerul Cinesseur (mergînd perfect cu gîndul la titlul lui Bertolucci), povestea lui Ion I. Ion ar trebui să fie „tragedia unui om ridicol“ – un personaj de-al lui Gogol amestecat cu Niki Ardelean al lui Pintilie. La final, cînd Netzer îl pune în centrul unui tablou festiv de familie şi ne invită să ne uităm minute în şir la el (aşa cum ne-a invitat Mungiu să ne uităm la eroina lui din 4, 3, 2, centru al unui tablou similar), ar trebui să înţelegem că medalia aceea, pe care şi-a dorit cu disperare s-o poarte la reîntîlnirea cu fiul său plecat din ţară (plecat tocmai ca să scape de el şi de ceea ce reprezintă), a ajuns să echivaleze pentru el cu însăşi demnitatea.

Din păcate, aparatura dramaturgică ce ar trebui să-l înalţe pe culmile acelea de tragism şi de ridicol e construită din plastic. Iată cîteva dintre aparatele mai mici asamblate de scenarist în scopul producerii permanente de suspans, duioşie şi hilaritate: pentru început, soţia (Camelia Zorlescu) care nu i-a mai vorbit eroului de şase ani (deşi a continuat să stea cu el în casă) şi care bineînţeles că la un ocazie dat inițiază să vorbească; apoi, secretul de familie (de ce a fugit fiul) care iese încet-încet la iveală; apoi, căsnicia îngheţată care se dezgheaţă – cu citiri din vechi scrisori, cu stîngăcii juvenile, cu cină la lumînare şi chiar cu o sugestie de reluare a activităţii sexuale (cu alte cuvinte, cu multe gudurături pe lîngă spectator, gudurături îndatorate – ca şi tăcerea de şase ani a soţiei – comediilor comerciale cu Matthau şi Lemmon pe post de moşi-morocănoşi-dar-duioşi); apoi, alte secrete de familie care ies la iveală (originile sociale „incompatibile“ ale soţilor); şi, în fine, marea răsturnare de situaţie cu medalia. Ce e în neregulă cu aceste aparate? Unu: faptul că sînt doar materialul finit meseriei, al meseriei nedublate de vreun insight real în condiţia de pensionar; scenaristul lucrează doar cu idei primite (zise şi clişee – în general, din sfera pitorescului) despre necazurile vîrstei a treia. Doi: faptul că (acţiunea filmului acoperind un interval de timp mai degrabă scurt) ele sînt înghesuite unul în altul, astfel încît artificialitatea ansamblului e mai mare decît suma artificialităţilor componente. Oare chiar era nevoie de tot acel calabalîc de backstory (aşa se cheamă la Hollywood „povestea care i s-a întîmplat eroului cândva ca povestea noastră să înceapă“), tîrît cu greu spre avanscenă? Oare fiul lui Ion I. Ion n-ar fi vrut să fugă chiar şi dacă el nu i-ar fi conceput porcăria ce constituie secretul de familie?

Confuzie
Astea fiind zise, Voican e un bun meseriaş: are o bună ureche de dialoghist şi ştie multe tehnici hollywoodiene de animare a plasticului. De exemplu, vorbirea unui fost camarad de arme al eroului (Constantin Drăgănescu) face du-te-vino între două registre – lăudăroşenia libidinoasă şi expertiza militară – şi această fricţiune poate crea un efect trecător de vivacitate, deşi în spate nu stă altceva decît manevrarea a două simple sfori. Dar e suficient pentru ca Drăgănescu – ca şi ceilalţi profesionişti versaţi din distribuţia compusă de Netzer – să aibă cu ce lucra. Iar atunci cînd nişte entertainers atît de calificaţi (ca Radu Beligan, Mircea Andreescu sau Ion Lucian), atît de devotaţi scopului de a oferi şi de a-şi dărui desfătare jucînd au, cît de cît, nişte replici şi nişte situaţii pe care să le poată „mulge“, rezultatul n-are cum să nu fie un spectacol acceptabil (chiar dacă la un indice convenţional). Cuminţenia cu care Netzer adoptă mărcile stilistice (cadrul lung ş.a.m.d.) ale „noului cinema românesc“, fără a îndrăzni să aibă personalitate, să-şi dezvolte nişte idei proprii în parametrii acestui stil, are măcar meritul de a le permite actorilor (prin cadrele acelea lungi) să-şi paseze unul altuia cu aceeaşi libertate cu care fac asta pe scenă. Mărimea cea mai cinstită a filmului e aceea de spectacol de efecte actoriceşti: felul în care îşi foloseşte Camelia Zorlescu sprîncenele pentru a întreţine un efect de încăpăţînare trufaşă; felul în care gesticulează Lucian cu bastonul; sau felul în care vulpoiul ăla bătrîn de Andreescu face tot ce face. Dacă ar fi renunţat la camera bîţîită şi la tragismul pompat cu mînă grea (paznicii care-l brutalizează pe erou, popasul la Casa Poporului), Netzer şi Voican ar fi putut să realizeze un foarte cinstit şi profesionist vodevil.